Principalul factor cauzal al atacurilor de panică este interpretarea catastrofică a senzațiilor somatice.

Persoanele cu atacuri de panică sunt convinse că senzațiile pe care le trăiesc sunt extrem de periculoase și le iau ca dovadă a unui diagnostic fatal, dar care este ascuns expertizelor medicale (chiar dacă nu poate fi detectat, acesta există cu certitudine). Practic, în mintea persoanelor cu atacuri de panică s-a dezvoltat un automatism (ca un program de calculator care rulează în mod automat) care presupune detectarea imediată a senzațiilor somatice atipice (de exemplu: o stare de oboseală, furnicături în degete, o jenă la nivelul pieptului) și interpretarea lor într-un mod exagerat („Ceva nu-i bine cu inima mea!”, „Doamne, mi se face rău!” „O să leșin! O să leșin!”).
Evitarea ne menține pe loc, în aceeași stare de neliniște și incertitudine. Frica nu poate fi învinsă decât confruntându-ne cu ea.
Pentru managementul atacului de panica, terapia cognitiv-comportamentala este cea mai rapida si eficienta forma de terapie .
Pentru constientizarea conflictelor inconstiente care stau la baza tulburarii si prevenirea reaparitiei atacurilor de panica psihoterapia este cea mai eficienta metoda de rezolvare a problemelor sufletesti, interioare ce provoaca aceste atacuri de panica, asociate cu anxietatea si depresia.
Atacurile de panica tind sa reapara de 2-3 ori pe saptamana, evolutia fiind cronica cu remisiuni si exacerbari. Tratata corespunzator, tulburarea are un prognostic foarte bun.
Evitarea consumului sau exceselor de substante excitante ale sistemului nervos central si de alcool, evitarea suprasolicitarilor si situatiilor psihotraumatizante, schimbarea stilului de viata, acordarea de atentie si importanta vietii psihice, psihoterapia, toate pot fi masuri mai simple sau mai complexe menite sa previna eventualele decompensari psihice.

Andreea Mihaela Stroe
Psihoterapeut